FANTANA DINTRE PLOPI, de Mihail Sadoveanu


Despre Specie si Subspecie

Definitie: Povestirea este o specie a genului epic in proza, de mica intindere, in care se nareaza un singur episod din viata unui personaj, timpul si spatiul fiind limitate. De obicei, specia de fata presupune naratiunea la persoana I, iar accentul se pune pe actiune, in defavoarea constructiei subiectului.

Povestirea in rama este o naratiune ampla in care sunt inserate mai multe povestiri independente. Modelul acestei specii provine din folclorul arab („1001 de nopti”) si a fost preluat in literatura culta de catre Giovanni Boccaccio („Decameronul”).

Introducerea operei

In literatura romana, specia „povestire in rama” a fost utilizata de Mihail Sadoveanu in volumul „Hanu-Ancutei”. Rama acestei naratiuni prezinta intalnirea la un han din nordul Moldovei a noua calatori care, pentru a-si petrece timpul intr-un mod placut, se hotarasc sa spuna fiecare cate o poveste. Asadar, volumul cuprinde noua naratiuni secundare, subordonate „ramei’, care este prezentata la persoana I, iluzia fiind aceea ca si naratorul principal se afla la un han.

Tema operei

Cele noua povestiri sunt narate la persoana I si au naratori subiectivi si non-omniscienti; temele abordate sunt diverse, de la iubire („Cealalta Ancuta”), la probleme sociale („Om sarac”). „Fantana dintre plopi” este a patra povestire din volum, fiind narata de Neculai Isac si avand ca tema iubirea tragica.

Incipit si final

Datorita structurii de povestire in rama, incipitul si finalul naratiunii „Fantana dintre plopi” sunt duble. Astfel, povestirea incepe cu un fragment din rama in care se descrie sosirea la un han a unui boier pe care unul dintre calatori il recunoaste ca fiind prietenul lui din tinerete, Neculai Isac. In plus, exista si un incipit al povestirii lui Isac, in care acesta isi aminteste ca in urma cu 25 de ani, in imprejurimile hanului, o intalnire pe tigancusa Marga.

Finalul are aceeasi structura: mai intai este prezentat sfarsitul povestirii lui Isac, surprinzandu-se momentul in care descopera moartea Margai si apoi se revine la han, in prezent, iar personajul isi exprima regretul fata de iubirea pierduta.

Timp si spatiu

Desi indicii spatiali sunt foarte bine precizati, actiunea petrecandu-se la Hanu Ancutei, in imprejurimile acestuia si la Pascani, totusi nu se pot identifica in text indici temporali precisi. Actiunea intregului volum este plasata intr-o „toamna aurie, demult”, Sadoveanu optand pentru „illo tempore”.

Conflictele

Ca in orice povestire, conflictul predominant este cel exterior, manifestat intre protagonisti si tigani. Exista insa in opera si un conflict interior, Marga de ales intre iubirea fata de Isac si datoria fata de familie.

Subiect/Actiune (rezumat)

Constructia subiectului este simpla, secventele narative fiind legate prin inlantuire; evenimentele se petrec pe parcursul a doar trei zile, iar momentele subiectului pot fi cu usurinte identificate.

In drum spre Pascani, unde urma sa faca negot cu vinuri, Neculai Isac poposeste la hanul Ancutei si , in timpul unei plibari prin imprejurimi, intalneste o satra de tigani si o remarca dintre acestia pe Marga. A doua zi, Marga vine la han si il ademeneste la fantana dintre plopi, unde cei doi petrec o noapte de dragoste. Desi Isac e nevoit sa plece pentru o zi la Pascani, el revine, iar Marga, impresionata de faptul ca el isi respectase promisiunea, ii marturiseste ca il tradase. Tiganii o trimisesera in padure pentru ca ei sa ii poata tlhari. Atunci cand tiganii ataca, Isac, desi e ranit la ochi, reuseste sa scape, dar, reintorcandu-se cu oamenii lui in poiama, constata ca Marga fusese ucisa pentru tradare.

Personajele

Constructia personajelor este specifica prozei lui Sadoveanu intrucat protagonistii sunt prezentati fie in evolutie, fie sunt fiinte pasionale capabile de sacrificiu. Desi statutul social al protagonistului este cert, el fiind negustor de mazili, totusi statutul sau psihologic nu este bine conturat deoarece lipseste conflictul interior. Personajul este privit in evolutie deoarece sacrificiul Margai il ajuta sa se maturizeze si sa inteleaga faptul ca iubirea nu trebuie privita superficial.

Caracterizarea directa a protagonistului se face prin toate cele trei mijloace: autocaracterizarea („eram un om buiac si ticalos”), caracterizarea directa facuta de narator („era un om ajuns la carunteala…”, „arata inca frumusete si barbatie”) si cea facuta de alte personaje („frumos si voinic, dar rau”). Caracterizarea indirecta se realizeaza prin mijloace traditionale, mai ales pe baza faptelor si vorbelor personajelor. Astfel, portretul moral al lui Isac intruneste trasaturi precum curajul(in scena confruntarii cu tiganii), loialitate (isi tine promisiunea de a se intoarce la Marga), si naivitate (cade in capcana intinsa de tigani).

 Relatia dintre Isac si Marga este surprinzatoare deoarece maturizarea fiecarui personaj contrazice incadrarea intr-un statut social. Asadar, desi Marga este o tiganca saraca, se dovedeste mult mai matura si este capabila de sacrificii pe cand Isac trateaza iubirea cu superficialitate. O scena ilustrativa pentru conturarea acestei relatii este cea din final, in care Marga ii face crunta marturisire.

Arta narativa

Arta narativa este specifica structurii de povestire in rama, atat naratorul ramei cat si al povestii fiind non-omniscienti.

Limbajul este colocvial, presarat cu regionalisme, iar stilul este calofil.

Concluzie

In concluzie, „Fantana dintre plopi” se incadreaza in specia epica povestire deoarece nareaza un singur episod/eveniment din viata unor personaje, are timp limitat, iar accentul cade pe constructia subiectului, nu pe cea a personajului.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s