„MOARA CU NOROC”,De Ioan Slavici


Despre Specie si Subspecie,Introducerea operei

      Nuvela psihologica a fost introdusa in opera romana in epoca marilor clasici prin operele lui Ioan Luca Caragiale si ale lui Ioan Slavici. Spre deosebire de alte tipuri de nuvela, in aceasta subspecie accentul se pune pe conflictul interior al personajelor, naratorul folosind o serie de tehnici de analiza psihologica.

      Caracteristicile nuvelei psihologice sunt:

1.      prezenta monologului interior,

2.      evolutia raporturilor dintre personaje,

3.      rolul conflictului interior (plasarea situatiei conflictuale in constiinta personajului),

4.      prezenta tensiunilor sufletesti ,

5.      utilizarea de catre narator a stilului indirect liber (“Ghiţă credea că”), a tehnicii detaliului smnificativ, a notarii reactiilor psihologice si a tehnicii cinematografice a prim-planului,

6.      personajul principal nu este unul tip ci este privit in involutie.

      Incadrarea nuvelei de fata in realism se face prin:

1.      obiectivitatea si omniscienta nararii,

2.      utilizarea persoanei a III-a,

3.      inlantuirea cronologica a evenimentelor,

4.      stilul anti-calofil (realist),

5.      plasarea actiunii in mediul rural

6.      prezenta unor personaje rotunde, oameni obisnuiti in situatii obisnuite si care au deopotriva calitati si defecte.

Tema operei

Tema textului se poate stabili din mai multe perspective. Din perspectiva sociala, nuvela prezinta incercarea lui Ghita de a-si schimba statutul social (din cizmar vrea sa devina hangiu); din perspectiva moralizatoare , prezinta consecintele dorintei de a avea bani. Din perspectiva psihologica, nuvela prezinta conflictul interior trait de Ghita, care, dornic de prosperitate economica, isi pierde pe rand siguranta in sine si in familie. Epilogul prezinta implinirea destinului, sub semnul caruia este pusa intreaga actiune.

Structura

Nuvela este realista, de factura clasica, avand o structura riguroasaunde fiecare episod aduce elemente esentiale si absolut necesare pentru firul epic, conflictul se desfasoara liniar si ascendent, faptele fiind distribuite in cele 17 capitole respectandu-se ordinea cronologicaa desfasuririi actiunii.

Incipit si final

Incipitul nuvelei are statultul de prolog si surprinde relatiile din familia lui Ghita, personajul principal. Acesta e casatorit cu Ana, impreuna cu care are un copil, si locuieste cu soacra sa. Cei patru au un trai modest, caci Gita este cizmar si nu are suficienti clienti in sat pentru a-si imbunatati starea gospodariei. Ca urmare, el planuieste sa ia in arenda o carciuma, numita Moara cu noroc , deoarece oamenii isi duceau initial granele acolo pentru macinat. Incipitul este simetric cu finalul, circularitatea fiind realizata prin vorbele moralizatoare ale batranei soacre, care sintetizeaza de fapt mesajul intregului text: „Omul sa fie multumit cu saracia sa, caci daca e vorba, nu bogatia, ci linistea colibei tale te face fericit.”. Cu toate acestea, Ghita nu tine cont de avertismentul ei si hotaraste sa ia in arenda carciuma.

      Finalulo readuce in prim-plan pe batrana. Aceasta incheie simetric nuvela, printr-o replica privitoare la destinul implacabil: „… asa le-a fost dat!…”. Avertismentul initial isi confirma astfel valoarea de adevar universal, de neevitat in ordinea unei lumi ordonate conform unor principii morale solide. Cei doi soti au murit in conditii dramatice, Ana ucisa de Ghita, iar Ghita ucis de Raut, partenerul lui Lica. Hanul de la Moara cu noroc a ars, intreaga avere, castigata atat prin munca, cat si prin mijloace necinstite, se risipeste. Destinul nu iarta. Sunt salvati doar cei inocenti – copiii celor doi soti – si cei virtuosi – batrana.

Timp si spatiu

Timpul desfasurarii actiunii este a doua jumatate a secolului XIX, moment al aparitiei si dezvoltarii relatiilor capitaliste, iar din perspectiva momentului concret, dupa Sfantul Gheorghe: „abia trecusera doar cateva luni de la SF. Gheorghe”.

      Actiunea nuvelei se desfasoara intr-un spatiu real, transilvanean, aproximativ in zona comunei Siria, fapt indicat de secventele descriptive de la incepultul capitotlului al doilea „de la Ineu, drumul de tara o ia printre paduri si peste tarini…”.

Subiect/Actiune (rezumat)

Expozitiuneail prezinta pe Ghita alaturi de familia sa,infruntand situatia sociala si economica gri in care se afla.Nemultumit de statutul sau de cizmar, in imposibilate de a asigura un trai decent familiei, el decide, impotriva sfatului soacrei ,sa ia in arenda hanul “Moara cu noroc” . Un timp afacererile prospera, iar familia pare sa traiasca idilic in acest nou mediu, neprimitor (“pusta aradeana”)insa cu potential.
           
Intriga este reprezentata de aparitia lui Lica Samadaul, pesonaj negativ, care va declansa un sir de evenimente ,in urma carora Ghita se va degrada pana la dezumanizare, si va sfarsi tragic.
            Conflictele nuvelei  isi au punctul de plecare in acest episod; se contureaza atat cel exterior intre Ghita si Lica, cat si cel interior, al constiintei carciumarului.
            Setea de inavutire isi pune amprenta din ce in ce mai mult asupra lui Ghita, care este vazut intr-o continua evolutie, indepartandu-se de familie si luand parte la afacerile necurate ale Samadaului care exercita o dominatie fascinanta asupra hangiului. Pe rand, arendasul hanului este jefuit si batut, o femeie in doliu si copilul sau sunt omorati , iar toate drumurile par sa duca spre Lica, pe urmele caruia se afla de mult timp jandarmul Pintea. Lica il manipuleaza pe Ghita in asa fel incat acesta este de acord ca Ana sa il insele. Cand realizeaza gravitatea faptelor, merge la Pintea cu gandul de a-l demasca pe Lica, ceea ce si face.
            Totusi, cel care va cadea in propria cursa va fi Ghita, care,atunci cand se intoarce la han o omoara pe Ana pentru fapta necugetata de a se fi aruncat in bratele Samadaului, iar apoi este omorat de Raut, omul samadaului.
            Lipsit de puteri in fuga de Pintea, Lica se sinucide izbindu-se cu capul de un copac. Acesta este punctul culminant al nuvelei, asistam la pedeapsa data de destin fiecaruia, pe masura faptelor.
            Pentru a dramatiza scena si a accentua ideea de final grandios, autorul se foloseste de metafora focului purificator care cuprinde moara, stergand urmele faradelegilor.
            Astfel, toate conflictele romanului se termina, se mistuie in foc alturi de protagonisti, lasand loc cortinei, vocei naratorului care prezinta deznodamantul cu valoare de sentinta finala, data prin batrana, care, contempland scena dezastrului, afirma: ”asa le-a fost dat”.

Conflictele

Conflictele exterioaredin nuvela au rol de pretext pentru adevaratul conflict, cel interior al lui Ghita care se vede pus sa aleaga intre linistea si siguranta caminului si imbogatire. Astfel, el sfarseste prin a alege bogatia si de aici pornesc alte conflicte. El se distanteaza treptat de familie, cazand in capcana Samadaului si, desi stie ca nu este corect ceea ce face din punct de vedere moral, el alege sa continue sa faca afaceri cu Lica. Prin urmare, el ajunge intr-un conflict tacit cu Ana, care nu realizeaza ce se intampla cu sotul ei si isi doreste ca lucrurile sa revina la normal. In acelasi timp se dezvolta si conflictul dintre el si Samadau intrucat Pintea, jandarmul si fost partener al lui Lica, il convinge pe Ghita sa il ajute sa il demaste. Licatotusi reuseste sa il distruga pe Ghita, asa cum a facut si cu fostii carciumari de la Moara cu noroc. Treptat, Lica ajunge sa o faca pe Ana sa il insele pe Ghita cu el, iar cand Ana moare ucisa de Ghita, acesta, impreuna cu Raut, da foc morii. Cu toate acestea, si Lica isi gaseste sfarsitul, sinucigandu-se. De-a lungul operei se observa un raport de inversa proportionalitate: cu cat Ghita intra mai mult in cardasia cu Lica, cu atat se dezumanizeaza; pe langa asta, cu cat se ridica din punct de vedere financiar-social, cu atat se indeparteaza de familie.

Personajele

Personajele sunt tipice pentru realism intrucat sunt oameni obisnuiti in situatii obisnuite, sunt personaje complexe avand deopotriva calitati si defecte, mediul social le influenteazapersonalitatea si destinul si sunt vazute ca reprezentand fie o tipologie fie in involutie.

      Din punct de vedere al statutului social se observa o evolutie: daca la inceput Ghita este cizmar intr-un sat de oameni saraci, ulterior, ajungand hangiu, reuseste sa asigure un trai indestulat familiei sale.

      In ceea ce priveste statutul moral, se poate observa in nuvela o degradare foarte accentuata si rapida a personajului. Intr-un singur an, tatal si sotul iubitor se transforma intr-un om lipsit de principii si capabil de crima.

      Atentia naratorului cade pe conflictul interior al personajului, care este redat prin mijloacele specifice realismului obiectiv (monolog interior, prim-plan, detaliu semnificativ).

      Principala trasatura de caracter a protagonistului este incapacitatea sa de a lua decizii corecte. Patima pentru bani este atat de puternica incat il dezumanizeaza pe omul mult prea slab pentru a se impotrivi. O scena ilustrativa in acest sens este cea in care Ghita se hotaraste sa i-o lase pe Ana lui Lica, crezand ca e mai importanta razbunarea. Aceeasi trasatura reiese si din intriga, Ghita acceptand mult prea usor darurile din partea Samadaului si lasandu-se atras in capcana banilor.

Caracterizarea directaa personajului se face prin toate cele trei mijloace specifice.  Autocaracterizarea apare in secventa de dupa proces in care Ghita refuza sa-si recunoasca vinovatia si pune totul pe seama destinului: „Ce-s eu vinovat… nici cocosatul nu are vina pentru povara ce-o poarta”. Caracterizarea directa facuta de narator apare in special in incipit, acolo unde este ilustrata prima ipostaza a lui Ghita: om harnic si sarguitor. Celelalte personaje il portretizeaza pe Ghita in mod diferit; daca soacra il considera un om „caruia ii rade sufletul cand isi vede sporul”, Ana ajunge in final sa fie dezamagita e lasitatea lui: „Tu esti om, Lica, dar Ghita nu e decat o muiere in haine barbatesti, ba chiar mai rau decat atata.”. Caracterizarea indirecta se realizeaza prin mijloace traditionale si din ea reies urmatoarele trasaturi: lasitate (refuza sa-si accepte propria vina), slab, usor de manipulat (de catre Lica), om care doreste bunastarea familiei sale, si harnicie.

      In relatia dintre Ghita si Anaobservam o involutie. Daca la inceput Ghita era un sot iubitor si care punea relatia cu ea si cu familia pe primul loc, dupa ce ajunge hangiu incepe sa se distanteze de ea si , oricat de mult ea incearca sa se apropie de el, nu are succes. Pana la finalul nuvelei vedem cum singurul sentiment ce supravietuieste in Ghita este cel de furie fata de fapta petrecuta intre ea si Lica si cel de gelozie fata de sotie. Acesta nu realizeaza propria vinasi  faptul ca prin minciunile spuse ei si momentele de violenta a facut el insusi in asa fel incat sotia sa il insele si sa moara amandoi la Moara cu noroc.

Arta narativa

Naratorul nuvelei este omniscient, omniprezent si obiectiv, relatarea facandu-se la persoana a III-a, in stilul anticalofil, iar registrul utilizat este colocvial presarat cu regionalisme.

Concluzie

In concluzie, „Moara cu noroc”  este o nuvela realista psihologica deoarece are conflict predominant interior, sunt folosite tehnici de analiza psihologica, personajul este privit in involutie, predomina caracterizarea indirecta, personajul este rotund, mediul influenteaza viata personajelor, tema este sociala, iar stilul este obiectiv.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s