„Morometii”, De Marin Preda


Despre Specie si Subspecie

Romanuleste specia genului epic, in proza, de mare intindere, cu o actiune complexa ce se poate desfasura pe mai multe planuri, cu personaje numeroase a caror personalitate este bine individualizata si al caror destin este determinat de trasaturile de caracter si intamplarile ce constituie subiectul operei.

      Realismul este curentul literar in care se sustine crezul ca arta este chemata sa reflecte realitatea obiectiv, veridic, fara sa o infrumuseteze. Ca doctrina estetica si modalitate artistica, realismul s-a nascut ca o reactie impotriva romantismului. In literatura romana, creatia de tip realist corespunde celei de a doua jumatati a secolului al XIX-lea si primei jumatati a secolului XX(partial).

Caracteristicile unui roman realist

1.      sunt omniscienta, omniprezenta si obiectivitatea naratorului,

2.      tema sociala (parvenitism, inavutire s.a.),

3.      motive literare precum cel al parvenitului sau avarului, subiect inspirat de realitate,

4.      actiune desfasurata pe mai multe planuri,

5.      prezenta conflictelor (sociale, psihologice s.a.)

6.      Personajele:

                                                              i.      intruchipeaza mai multe categorii sociale,

                                                           ii.      complex caracterizate sau reprezinta tipuri umane,

                                                         iii.      utilizarea tehnicii detaliului si relatia mediu – personaj, in cadrul careia personajul este influentat de mediu.

Introducerea operei

Romanul „Morometii”, de Marin Preda este compus din doua volume aparute la mare distanta unul fata de celalalt, in 1955, respectiv 1967. Opera a reprezentat un progres important al literaturii romane intrucat, dupa aproape zece ani in care literatura a fost un mijloc de propaganda pentru statul comunist, a fost publicat romanul care nu numai ca nu avea o tema impusa de regim, dar care a avut inclusiv teme care sfidau politica vremii respective.

Tema operei

Tema romanului este sociala, cartea fiind o monografie a vietii rurale in Campia Dunarii inaintea celui de-al doilea Razboi Mondialsi pana in perioada instaurarii regimului comunist. Preda urmareste raportul dintre individ si istorie, dorind sa prezinte modul in care evenimentele sociale influenteaza viata unui om. Criticul Eugen Simion afirma ca tema romanului este „libertatea morala in lupta cu fatalitatile istoriei”. In plus, romanul aduce in prim-plan si tema familiei, sugerata chiar prin forma de plural a titlului.

Sursa de inspiratie

Sursa de inspiratie a romanului este autobiografica, autorul marturisind in volumul „Imposibila Intoarcere” ca modelul personajului Ilie Moromete a fost chiar tatal sau, Tudor Calarasu.

Structura

 Romanul este alcatuit din doua volume aparute la mare distanta unul de celalt si care sunt legate intre ele de personaje.

Incipit si final

Incipitul volumului intai este simetric cu finalul, aparand procedeul circularitatii. Astfel, romanul debuteaza cu observatia ca „in Campia Dunarii timpul avea cu oamenii nesfarsita rabdare”. Propozitia finala „Timpul nu mai avea rabdare” prefigureaza schimbarile politice care aveau sa schimbe pentru totdeauna viata in mediul rural (colectivizarea). Volumul al doilea incepe cu o interogatie retorica prin care naratorul surprinde modificarea comportamentului lui Moromete dupa fuga baietilor la Bucuresti: „in bine sau in rau se schimbase Moromete, parca ii zburase mintea din cap”. Romanul se incheie cu visul simbolic pe care il are Niculae in ziua inmormantarii tatalui. Imbratisarea  dintre cei doi sugereaza  ca de fapt opiniile lui Moromete fata de comunism fusesera in sfarsit acceptate si de fiul sau.

Timp si spatiu

Reperele temporale si spatiale ale actiunii sunt bine precizate, ca in orice roman realist. In volumul intai, actiunea se desfasoara in satul Silistea-Gumesti din Campia Dunarii, cu trei ani inaintea izbucnirii celui de-al doilea Razboi Mondial. In volumul al doilea exista si secvente plasate in Bucuresti si in satul Palamida (unde Niculae devine activist de partid), iar reperele temporale se refera la perioada instaurarii regimului comunist si a reformei agrare.

Subiect/Actiune (rezumat)

Constructia subiectului in volumul intai are la baza tehnica decupajului, existand o serie de scene aparent disparate, dar care, de fapt, alcatuiesc o imagine complexa a lumii rurale: scena cinei, cea a discutiilor in poiana lui Iocan, secerisul, sezatorile etc. Ritmul actiunii este foarte lent, mai ales in prina jumatate a volumului. Actiunea are la baza conflictul din sanul familiei Moromete: cei trei baieti din prima casatorie a lui Moromete sunt instigati de matusa lor, Guica, impotriva mamei vitrege, Catrina, si a copiilor acesteia. Primul care pleaca la Bucuresti, luand o parte din turma de oi a familiei, este Achim, acesta pacalindu-si tatal ca va face negot cu lapte si va trimite familiei acasa o parte din bani pentru plata funciirii. Moromete afla de la un vecin ca si ceilalti baieti intentioneaza sa fuga la Bucuresti si incearca sa previna aceasta situatie, dar este iminenta. Baietii iau oile, caii si toata zestrea surorilor.

In cel de-al doilea volum, Ilie Moromete pleaca la Bucuresti incercand sa-si convinga fiii sa se intoarca, promitandu-le ca le va da tot ce mai are. Catrina afla de promisiunea facuta si se supara atat de tare incat pleaca de acasa, mutandu-se la fiica ei din prima casatorie, Maria. Niculae incearca sa isi impace parintii, insa ura catrinei este atat de mare incat isi doreste ca sotul ei sa moara. In cele din urma Moromete moare, avand-o alaturi doar pe ilinca, iar romanul se sfarseste cu intoarcerea lui niculae acasa pentru inmormantarea tatalui.

Protagonistul celui de-al doilea volum este Niculae, care, dupa terminarea liceului, se inscrie in PCR si se implica in procesul de colectivizare in satul Palamida. Desi pe parcursul romanului Moromete incearca sa il convinga ca socialismul are multe dezavantaje, totusi Niculae considera ideologia comunista „o noua religie a binelui”. Niculae incepe sa-si puna intrebari in momentul in care un taran isi pierde viata pentru a scapa de colectivizare. Conflictul se rezolva prin scena finala a visului in care Niculae intelege cata dreptate avusese tatal sau.

Conflictele

In primul volum conflictele sunt prefigurate inca din scena de grup, cina la care participa membrii familiei Moromete. Din asezarea personajelor in jurul mesei reies neintelegerile dintre cele doua parti ale familiei. In partea dinspre iesire stateau baietii din prima casatorie a lui Moromete (Achim, Paraschiv, Nila), iar in partea opusa stateau Catrina si copiii ei (Ilinca, Tita si Niculae). Conflictul dintre acestia este motivat de faptul ca Ilie Moromete refuza sa faca actele necesare Catrinei pentru casa si este alimentat de sora lui, Maria (Guica). Pe langa acest conflict exterior, in roman se contureaza si zbuciumul interior al lui Moromete, care nu intelege unde a gresit in educarea copiilor si cum s-a intamplat ca acestia sa fie atat de interesati de avere. Ilustrativa este scena meditatiei pe piatra de hotar unde Moromete expune drama unei paternitati decazute.

In cel de-al doilea volum conflictul predominant este cel dintre doua mentalitati: pe de o parte, Moromete reprezinta viziunea traditionala asupra vietii la tara (el se considera „cel din urma taran”), iar, pe de alta parte, Niculae este adeptul viziunii comuniste asupra unei societati rurale moderne. In plan secundar apare conflictul dintre Moromete si Catrina, care, in cele din urma, isi paraseste sotul.

Elemente de originalitate

Personajele

Moromete

Intr-o literatura dominata de tematica rurala, Preda reuseste sa contureze un nou tip de taran. Moromete se distinge, in primul rand, prin inteligenta sa si spiritul contemplativ de care da dovada, el intelegand esenta din spatele aparentelor: „tatal avea ciudatul dar de a vedea lucruricare lor le scapau, pe care ei nu le vedeau”. O alta diferenta majora intre Moromete si alte personaje de aceeasi conditie sociala este dezinteresul pentru bani. O scena ilustrativa este cea in care el pleaca la munte pentru a face negot cu cereale; el se multumeste cu un pret mai mic pentru ca ii place cumparatorul. Desi prin statutul social Moromete nu se deosebeste de majoritatea locuitorilor din Silistea-Gumesti, totusi el este unic prin statultul psihologic. Inteligenta si abilitatea personajului de a descoperi esenta din spatele aparentelor se manifesta mai ales prin fragmentele de monolog interior. Din punct de vedere al moralitatii, personajul se ghideaza dupa un set de reguli si principii proprii diferite de cele ale comunitatii: valoarea lui suprema este familia, nu banul.

Caracterizarea directa are la baza mai ales opiniile celorlalte personaje; de exemplu, baietii il numesc „lenes”, dar apreciaza, totusi, ciudatul dar de a vedea lucruri pe care ei nu le vad. Caracterizarea indirecta se face prin mijloace specifice romanului realist: fapte, vorbe, monolog interior, biografie si relatia cu alte personaje. Principala trasatura a personajuui este capacitatea de intelegere superioara, asa cum reiese, in primul rand, din scena discutiilor din poiana lui Iocan. Moromete este singurul care citeste articolele din ziar pentru ca doar el le intelege si le poate explica si celorlalti. Aceeasi intuitie e dovedita si in volumul al doilea, atunci cand Moromete isi da seama de capcanele noului regim politic. Ilie Moromete este un om sociabil si comunicativ, placerea lui cea mai mare fiind de a studia prin dialog gandirea celorlalti: „Lovi-o-ar moartea de vorba de care nu te mai saturi, Ilie! Toata ziua stai de vorba si bei tutun.”

Relatia dintre Moromete si cea de-a doua sotie, Catrina, se bazeaza, inca de la inceput, nu pe iubire ci pe nevoile fiecaruia: el avea nevoie de o mama pentru copii, iar ea dorea sa-si refaca viata si sa indrepte greselile trecutului. In volumul intai Catrina pastreaza aparentele, parand ca are o situatie tipica femeii din mediul rural. Ea accepta autoritatea sotului, are grija de familie, este foarte credincioasa, iar singurul motiv pentru care ea a re o interventie este legat de studiile lui Niculae. Moromete o considera naiva si o trateaza cu ironie, condamnand mai ales apropierea ei de biserica. In al doilea volum, totusi, Catrina devine un personaj cu identitate literara, schimbandu-si radical comportamentul si intrand intr-un conflict puternic cu sotul ei. In primul volum, o scena ilustrativa pentru conturarea relatiilor dintre cei doi este chiar scena cinei, in care Catrina se comporta in concordanta cu rolul ei de femeie supusa, docila. Autoritatea lui Moromete in familie reiese din faptul ca „el statea bine pe locul lui”, pe pragul inalt al casei. In volumul al doilea, scena in care ura Catrinei reiese cel mai bine este cea in care Niculae incearca sa-si impace parintii, convingandu-l pe Moromete sa o cheme pe sotia sa acasa.

Catrina

Statutul social al Catrinei este caracteristic femeii din meidul rural; ea fusese casatorita in tinerete, ramasese vaduva, iar Moromete o ceruse in casatorie pentru ca avea nevoie de o mama pentru fiii lui. Profilul psihologic aal personajului nu este bine conturat desi Catrina participa la conflictul exterior central din volumul intai. Comportamentul ei se dovedeste a fi imoral in mai multe scene, in soecial in pasajele in care naratorul povestste desprecopilul pe care ea il avusese in urma relatiei cu primarul. Caracterizarea directa se face mai ales prin opiniile altor pesonaje asupra ei: Moromete o ironizeaza in permanenta pentru ca e prea „bisericoasa”, iar oamenii din sat spun ca degeaba merge la slujbe intrucat pacatele tineretii sunt prea puternice. Caracterizarea indirecta se face prin mijloace specifice romanului realist: biografie, fapte si vorbe. Catrina este avida dupa avere (din inversunarea prin care isi cere drepturie asupra casei), orgolioasa (se supara atunci cand Moromete trece casa pe numele Ilincai si refuza sa participe la nunta ei), schimbatoare (abia in volumul doi isi arata adevarata personalitate).

Arta narativa

Arta narativa este specifica realismului: narator obiectiv, omniscient, relatare la persoana a III-a in ordinea cronologica a secventelor, limbaj popular, stilul anticalofil.

Concluzie

In concluzie, romanul „Morometii” este reprezentativ pentru literatura realista si postbelica datorita urmatoarelor trasaturi:

7.      omniscienta, omniprezenta si obiectivitatea naratorului,

8.      tema sociala : inavutirea, viata taranului roman

9.      subiect inspirat de realitate,

10.  actiune desfasurata pe mai multe planuri,

11.  prezenta conflictelor (intre Catrina si Moromete)

12.  Personajele:

                                                         iv.      intruchipeaza mai multe categorii sociale,

                                                            v.      complex caracterizate sau reprezinta tipuri umane,

                                                         vi.      utilizarea tehnicii detaliului si relatia mediu – personaj, in cadrul careia personajul este influentat de mediu.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s