„LECTIA DESPRE CUB”, de Nichita Stanescu


-neomodernism-

Se ia o bucată de piatră
se ciopleste cu o daltă de sânge,
se lustruieste cu ochiul lui Homer,
se răzuieste cu raze
până cubul iese perfect.
După aceea se sărută de nenumărate ori cubul
cu gura ta, cu gura altora
si mai ales cu gura infantei.
După aceea se ia un ciocan
si brusc se fărâmă un colt de-al cubului.
Toti, dar absolut toti zice-vor :
-Ce cub perfect ar fi fost acesta
de n-ar fi avut un colt sfărâmat!

Prezentarea generala a curentului

In perioada interbelica poezia romaneasca a stat sub semnul modernismului, reprezentantii acestui curent fiind Tudor Arghezi, Lucian Blaga si Ion Barbu.

Neomodernismul isi propune sa reia temele si procedeele literare specifice modernismului adaugand, insa, si cateva aspecte originale. Astfel, se prefera temele filozofice, accentul cazand, totusi, pe tema creatiei, a raportului dintre artist, opera de arta si public, tema timpului, a conditiei umane si tema iubirii.

Limbajul poetic se bazeaza pe ambiguitate, descifrarea corecta facandu-se prin identificarea metaforelor-cheie.

In privinta prozodiei, se prefera versul liber si ingambamentul.

Introducere opera

Universul liric al lui Nichita Stanescu cuprine trei mari etape de creatie:

1.      lirica erotica: primele doua volume („O viziune a sentimentelor”, „Sensul iubirii”)

2.      lirica filozofica de maturitate artistica („Dreptul la timp”, „Unsprezece elegii”, „Necuvintele”)

3.      „lirica frigului”: artele poetice din ultima perioada de creatie („Opere imperfecte”, „Maretia frigului”)

Poezia „Lectie despre cub” deschide volumul „Opere imperfecte” (1979) si este o arta poetica neomodernista deoarece dezbate problema raportului dintre creator-creatie-public.

Tema si motive literare

Tema operei este, asadar, efortul creatorului de a crea o opera de arta nu perfecta, ci originala. In plus, se folosesc opinii legate si de modul in care opera este perceputa de catre publicul mult prea superficial, incapabil de a distinge adevarata valoare.

Tipul de lirism

Desi in text nu apar verbe si pronume de persoana I ca marci gramaticale ale eului liric, totusi, lirismul este subiectiv, asa cum reiese din folosirea adjectivelor pronominale posesive de persoana a II-a singular „gura ta”si a exclamatiei retorice de la final („-Ce cub perfect ar fi fost acesta/
de n-ar fi avut un colt sfărâmat!”).

Explicarea titlului

Titlul cuprinde simbolul central al textului, cubul sugerand perfectiunea actului artistic; substantivul articulat hotarat „lectia” are rolul de a anticipa structura specifica a poeziei, aceasta parand ca include o serie de instructiuni pentru realizarea operei perfecte.

Comentarea secventelor lirice

Din punct de vedere structural, poezia are patru secvente lirice pe parcursul carora se analizeaza procesul creatiei si al repetarii ei.

Secventa initiala (versurile 1-5) este structurata sub forma unei retete, verbele avand forma reflexiv-impersonala („se ia”, „se ciocneste”); printr-o insiruire de metafore, eul liric inregistreaza etapele procesului artistic, de la materia bruta („bucata de piatra”), pana la produsul finit („cubul”). Pentru a crea o opera perfecta este nevoie de participarea afectiva a autorului („dalta de sange”), de capacitatea de a vedea esenta, profunzimea lucrurilor (prin referire la poetul orb, Homer) si de inspiratie („se razuieste cu raze”).

Receptarea unei opere considerate perfecta este ilustrata in a doua secventa (versurile 6-8); metafora sarutului sugereaza aprecierea atat personala cat si a celor din jur.

Cea de-a treia secventa (versurile 9-10) surprinde hotararea cretorului de a-si pune amprenta asupra creatiei, oferindu-i o nota de originalitate, autenticitate. Astfel, gestul sfaramarii unui colt al cubului ilustreaza nota particulara, unica, a fiecarei opere.

Secventa finala prezinta, intr-o maniera ironica, reactia publicului, care este obisnuit sa judece valoarea unei opere in functie de incadrarea ei intr-un tip prestabilit. Receptorii sunt incapabili sa inteleaga ca, de fapt, unicitatea este cea care da valoare artei, nu incadrarea intr-o stereotipie.

Caracteristici ale limbajului poetic

Principala caracteristica a limbajului poetic este ambiguitatea, ideea poetica fiind incifrata prin folosirea metaforei-cheie („cubul”) si a unor trimiteri culturale cum este, de exemplu, referirea la Homer. Ca elemente de recurenta (repetitie), se remarca utilizarea constructiei „dupa aceea” in doua secvente distincte si a secventei pleonastice „cub perfect”.

Elemente de prozodie (versificatie)

Din punct de vedere prozodic se respecta trasaturile neomodernismului: organizarea astrofica, vers liber, ingambament si masura variabila.

Analiza pe niveluri de interpretare

La nivel morfo-sintactic se remarca utilizarea verbelor reflexiv-impersonale la prezent cu scopul generalizarii mesajului poetic.

Concluzie

In concluzie, „Lectia despre cub” este un text un text reprezentativ pentru lirica neomodernista  atat prin tema abordata (creatia cat si modul de receptare al artei) cat si prin ambiguizarea limbajului poetic, prin prezenta metaforei cheie si prin elementele de versificatie.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s