„O SCRISOARE PIERDUTA”,De Ion Luca Caragiale


-comedie-
Despre Specie si Subspecie
Genul dramatic cuprinde totalitatea operelor literare scrise cu scopul de a fi puse in scena si in care principalul mod de expunere este dialogul.
Trasaturile genului dramatic sunt:
          structura specifica
acte (schimbare decor)
scene (schimbare personaje)
tablouri (se schimba ideea)
          prezenta didascaliilor (indicatii scenice) – care ofera informatii despre scenografie (decor, costume, sonorizare) sau despre regie (jocul actorilor si desfasurarea evenimentelor)
          modurile de expunere sunt dialogul si monologul
          conflict dramatic (interior si exterior)
          specii de baza: comedie, tragedie, drama
          replica este unitatea minimala a textului dramatic, avand dublu rol:
caracterizarea personajelor
dezvoltarea actiunii
Comedia este specia genului dramatic in care se ironizeaza aspecte sociale sau defecte umane, folosindu-se mijloace de realizare a comicului. Comicul este o categorie estetica provenita din discrepanta intre aparenta si esenta; se disting patru tipuri de comic, acestea actionand simultan (de limbaj, situatie, de moravuri, caracter). O alta trasatura a comediei este prezenta conflictului exclusiv exterior care, insa, se rezolva in scena finala, personajele implicate impacandu-se in fata publicului.
Introducerea operei
„O scrisoare pierduta”, publicata in 1883, este cea de-a doua comedie scrisa de Caragiale, urmand „O noapte furtunoasa” si precedand „Conu’ Leonida fata cu reactiunea” si „D-ale carnavalului”.
Tema operei
Tema acestei comedii este ironizarea vietii politice si a moravurilor politicienilor. Astfel, se atrage atentia asupra adulterului, demagogiei, coruptiei si imoralitatii.
Titlul Operei
Titlul piesei sugereaza  de fapt elementele din intriga si, prin forma articulata nehotarat a substantivului, se creeaza generalizarea, astfel scrisoarea devine un simbol al coruptiei, sugerand faptul ca functiile politice nu se obtin pe baza meritelor ci intr-o maniera imorala.
Structura
Textul dramatic este structurat in patru acte alcatuite din scene, fiind construit sub forma schimbului de replici intre personaje.
Incipit si final
In construirea incipitului, Caragiale a folosit tehnica acumularilor succesive sau „a bulgarelui de zapada”, oferind informatii incomplete publicului cu scopul de a capta atentia acestuia. Inca din prima scena, Ghita Pristanda il informeaza pe Stefan Tipatescu, prefectul judetului, in legatura cu un document despre care adversarul lor politic, Nae Catavencu, afirmase ca ii asigura postul de deputat. Abia in scena a III-a aparitia lui Zaharia Trahanache lamureste misterul asupra scrisorii. Finaluleste specific unei comedii, surprinzand rezolvarea conflictului exterior in momentul in care Zoe Trahanache isi recupereaza scrisoarea. Ea il pedepseste pe Catavencu, obligandu-l sa organizeze petrecerea data in cinstea celui ales in locul sau, Agamemnon Dandanache.
Timp si spatiu
Timpul si spatiul nu sunt precizati, in didascalia initiala aparand mentiunea „in capitala unui judet de munte, in zilele noastre”. Astfel, actiunea si tipurile umane prezentate capata valoare generala, conferind piesei un caracter pururi actual.
Subiect/Actiune (rezumat)
In cele patru acte ale piesei, actiunea se dezvolta prin inlantuirea secventelor, chiar daca intriga este anterioara intamplarilor propriu-zise (Zoe pierduse deja scrisoarea.). Actul I prezinta modul in care o scrisoare compromitatoare de dragoste trimisa de Stefan Tipatescu lui Zoe Trahanache ajunge in mainile adversarului politic, Nae Catavencu. Acesta pune la cale un santaj, amenintand ca va publica in ziar scrisoarea daca nu primeste sprijin politic din partea partidului condus de Trahanache in vederea alegerii lui in functia de deputat. Cel de-al doilea act surprinde incercarile celor implicati de a rezolva problema: Tipatescu ordona arestarea lui Catavencu si perchezitionarea casei lui; Zoe vrea sa accepte santajul, convingandu-si amantul sa negocieze cu Nae Catavencu, iar Trahanache gaseste o polita falsa prin care Catavencu fura din banii asociatiei si intentioneaza sa-i raspunda acestuia tot printr-un santaj. Sedinta in cadrul careia urma sa fie desemnat candidatul este prezentata in actul al III-lea. Dupa discursul lui Farfuridi si Catavencu, o telegrama de la Bucuresti anunta ca cel aes este un necunoscut: Agamemnon Dandanache. In urma bataii iscate in sedinta, Catavencu isi pierde palaria in captuseala creia ascunsese scrisoarea, aceasta fiind gasita de cetateanul turmentat, care i-o inapoiaza lui Zoe.
Conflictele
Conflictul dramatic principal consta in confruntarea pentru puterea politica a doua forte opuse: reprezentantii partidului aflat la putere (prefectul Stefan Tipatescu, Zaharia Trahanache – presedintele gruparii locale a partidului si Zoe, sotia acestuia) si gruparea independenta constituita in jurul lui Nae Catavencu, ambitios avocat si proprietar al ziarului „Racnetul Carpatilor”. Conflictul are la baza contrastul dintre ceea ce sunt si ceea ce vor sa para  personajele, intre aparenta si esenta. Conflictul secundar este reprezentat de grupul Farfuridi-Branzovenescu, care se teme de tradarea prefectului.
Personajele
Constructia personajelor respecta modelul realist clasic, personajele incadrandu-se in tipologii. De exemplu, Zaharia Trahanache reprezinta tipul incornoratului, Nae Catavencu – demagogul si ipocritul, Zoe – tipul femeii voluntare, Tipatescu – tipul junelui prim si Ghita Pristanda – tipul politistului corupt. Aceste personaje nu au conflict interior, rar profilul lor psihologic nu este bine conturat.
O particularitate a comediilor lui Caragiale este aceea ca nu exista un singur protagonist ci mai multi, datorita faptului ca autorul considera la fel de grave defectele intruchipate de celelalte personaje .
Unul dintre personajele principale este Nae Catavencu (al carui statut social reiese chiar din tabla de personaje: „avocat, director proprietar al ziarului „Racnetul Carpatilor”, prezident al Societatii Enciclopedice Cooperative „Aurora Economica Romana””). Statutul moral al personajului se defineste chiar prin tipologia pe care o reprezinta: tipul demagogului, al politicianului lipsit de etica; Catavencu fura, santajeaza, manipuleaza, minte fara scrupule si fara mustrari de constiinta. Caracterizarea directa a personajului  se realizeaza atat prin vorbele celorlalti („misel”, „nebun”, „canalie”), cat, mai ales, prin autocaracterizare: „Vreau ceea ce merit in orasul asta de gogomani unde snt cel dintai… dintre fruntasii politici”. Caracterizarea indirecta se face, in primul rand, pe baza replicilor, limbajul lui denotand incultura si demagogie. De exemplu, el crede ca a fi capitalist inseamna sa locuiesti in capitala si e convins ca „industria romana e admirabila, e sublima, dar lipseste cu desavarsire”. Ilustrativa este scena discursului din actul III in care Catavencuvorbeste mult, joaca teatru, dar nu spune, in schimb, nimic. Incadrarea in tipologie este sustinuta si prin faptele personajului, acestea dovedindu-si imoralitatea si fatarnicia. El fura bani din fondurile asociatiei, il imbata pe cetateanul turmentat si ii ia scrisoarea , doreste sa obtina o functie politica in urma unui santaj, iar, in final, isi schimba radical comportamentul, acceptand sa organizeze festivitatile date in cinstea lui Dandanache. Relatia dintre Catavencu si Zoe Trahanache denota caracterul ambivalent al avocatului. Daca la inceput, cand are scrisoarea, afiseaza o atitudine superioara si o umileste pe Zoe prin santaj, in final, pierzand biletul compromitator, se arata sleit, cade in genunchi si isi cere iertare.
Arta narativa
O caracteristica a acestei specii este prezenta celor patru tipuri de comic, care actioneaza simultan si releva inclinatia lui Caragiale spre caricatura. Comicul de situatie se refera la intamplarile care provoaca rasul prin caracterul lor neasteptat (bataia din sedinta, aparitiile cetateanului turmentat, repetarea istoriei cu scrisoarea ). Comicul de moravuri (intentie) se refera la aspectele sociale/ defectele umane pe care autorul doreste sa le ironizeze. De exemplu, prin intermediul personajului Catavencu se ironizeaza demagogia. Comicul de caracter provine din discrepanta intre ce vor sa para personajele si ce sunt de fapt. De pilda, Trahanache este convins ca e un bun politician respectabil si un cetatean onorabil, dar, de fapt, este un batran senil si incornorat. Comicul de limbaj se manifesta prin greselile de exprimare care arata incultura personajelor. Apar deformari fonetice („bampir”, „printipuri”, „sotietate”, „famelie”), etimologii populare („renumeratie”), confuzii paronimice (Ghita se lauda ca e „scrofulos la datorie”), nonsensuri („sa punem punctele pe i”, „dupa lupte seculare ce au durat trezeci de ani”, „ora 12 trecut de fix”, „daca e anonima, o semnez”), truisme („o societate care nu merge inainte, sta pe loc”). O alta sursa de comic de limbaj sunt si ticurile verbale (Trahanache: „aveti putintica rabdare”, Ghita: „curat”). Comicul de nume are rol si in caracterizare: Catavencu vine de la cata sau cataveica (haina cu doua fete); Trahanache: trahana (coca moale); Pristanda: dans moldovenesc in care se bate pasul pe loc; Agamemnon Dandanache (dandana=boacana).
Concluzie
In concluzie, „O scrisoare pierduta”, se incadreaza in specia dramatica a comediei prin prezenta comicului, a finalului fericit, conflict exclusiv exterior si are ca tema moravurile societatii.

3 thoughts on “„O SCRISOARE PIERDUTA”,De Ion Luca Caragiale

  1. Ador site-ul tau e exact ceea ce cautam :*:* dar daca esti deschis/a la sugestii uite una mica: in loc de O scrisoare pierduta poti pune Iona de Marin Soresc, deoarece asta e singura drama care se cere la bac. Merci pt munca depusa.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s