Originile si evolutia limbii romane


Un dialect este o ramură sau o varietate a unei limbi vorbită într-o anumită zonă geografică.

Un grai este o subdiviziune a unui dialect al unei limbi, de obicei având o arie de răspândire redusă.

Latina vulgară (populara) (latina vulgara, sermo vulgaris) a fost o limbă italică vorbită în Europa, de catre majoritatea clasei mijlocii din Imperiul Roman. Se deosebește de latina clasică folosită de elitele romane, în cazuri de gramatică, vocabular și pronunțare. Ulterior, a dat începutul pentru moderne limbi romanice, ca româna sau franceza.

Limba romana comuna (sec. VII-X) reprezinta stadiul premergator aparitiei dialectelor sud-dunarene: aroman, meglenoroman, istroroman.

sec. IX: crearea alfabetului chirilic de catre fratii Chiril si Metodiu

sec. X-XI: aparitia dialectelor sud-dunarene

sec. XIV: intemeierea Tarilor Romane

1508: La Targoviste este tiparita prima carte din Tarile Romane: Liturghierul lui Macarie (in limba slavona)

1521: Scrisoarea lui Neacsu din Campulung catre judele Brasovului (primul document cunoscut in limba
romana):
Textul poate fi gasit la: http://www.cimec.ro/istorie/neacsu/rom/scrisoare.htm

sec. XVI: Textele maramuresene: Psaltirea scheiana, Psaltirea Voroneteaza, Psaltirea Hurmuzachi, Codicele voronetean;

1544: tiparirea primei carti in limba romana: “Catehismul luteran”;

1559: diaconul Coresi infiinteaza o tipografie proprie; in 20 de ani apar 11 tiparituri in limba slavona si 9 in limba romana. Primul text tiparit in limba romana este Evangheliarul romanesc (1561; tradus din slavona de catre Coresi);

sec. XVII: Limba slavona pierde teren in favoarea celei grecesti. Este descoperita originea latina a neamului: Rumanii… toti de la Ram [Roma] se trag (Grigore Ureche – “Letopisetul Tarii Moldovei”), iar carturarii devin tot mai interesati de limba latina.

1648: Noul Testament de la Balgrad (Alba Iulia)

sec XVIII: Dimitrie Cantemir scrie primul dictionar explicativ : Scara a cuvintelor streine talcuitoare

1828: Prima gramatica a limbii romane : Gramatica romaneasca, scrisa de Ion Heliade-Radulescu, dar semnata I. Eliad.

1840: Paralelism intre limba italiana si limba romana, de Ion Heliade-Radulescu

1847: Vocabular de vorbe straine in limba romana, de Ion Heliade-Radulescu. Acesta propune inlocuirea cuvintelor nelatine cu termenti latini, italieni si creatii proprii.

a II-a jumatate a sec. XIX: Are loc procesul de normare al limbii literare
Este infiintata Academia Romana
Este adoptat noul proiect de ortografie (1880)

1904: primul Indreptar ortografic

Trasaturi ale limbii romane:

– sistem morfologic provenit din latina vulgara
– sintaxa caracteristica latinei populare
– lexicul: latina (60%), slava (20%)

Structura etimologica a lexicului romanesc modern:

– cuvinte mostenite din latina – majoritare
– limba daca: 160 de cuvinte
– imprumuturi lexicale vechi: slava, maghiara, greaca, turca
– imprumuturi lexicale noi: franceza, germana, italiana, engleza

Cele patru straturi de formare ale limbii romane:
1. substrat: limba daca
2. strat: limba latina
3. suprastrat: limbile slave
4. adstrat: neologisme

Surse:
http://ro.wikipedia.org/wiki/Dialect
http://ro.wikipedia.org/wiki/Grai
http://ro.wikipedia.org/wiki/Latina_vulgar%C4%83

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s