Varianta 64 – 2007


Modernismul are la baza „Teoria Sincronismului”, lansata de Eugen Lovinescu, si porneste de la necesitatea aducerii poeziei romanesti la nivelul celei europene. Acest curent aduce o serie de inovatii precum aria tematica filozofica (conditia umana, creatia, trecerea timpului si cunoasterea), ambiguitatea limbajului, prezenta metaforei-cheie, iar versificatia traditionala este abandonata in favoarea ingambamentului, versului alb sau versului liber, organizare astrofica si masura variabila.

Ion Barbu este in literatura romana reprezentantul ermetismului, o varianta extrema a modernismului interbelic care are la baza ideea incifrarii mesajului poetic prin utilizarea unor meologisme, constructii sintactice neobisnuite sau crearea unor metafore complexe.

Poezia [„Din ceas dedus…”] deschide volumul „Joc secund” din 1930 si este o arta poetica deoarece autorul incearca sa dea o definitie artistica poeziei.

Din punct de vedere structural, poezia are doua secvente lirice, corespunzatoare celor doua strofe.

Secventa initiala are caracter descriptiv, marcat de faptul ca in aceasta strofa nu exista predicat. Incipitul reda ideea ca poezia si arta, in general, sunt atemporale, metafora „din ceas, dedus” sugerand universalitatea lirismului. Metaforele „adancul acestei calme creste” si „mantuit azur” se refera la lumea ideilor din conceptul formulat de Platon. Concretizarea acestei lumi in realitate e sugerata prin imaginea „cirezilor agreste” (rurale). In poezie, realitatea trece printr-un proces de transfigurare artistica astfel incat concretul devine abstract, imaterial, ca si reflectarea intr-o apa sau oglinda. Cea mai clasica reprezentare a acestei strofe ii apartine lui George Calinescu: „poezia („adancul acestei calme creste”) este o iesire din contingent („din ceas dedus”) in pura gratuitate, e un joc secund, ca inecarea imaginii cirezii in apa”.

Cea de-a doua strofa debuteaza printr-o structura exclamativa care cuprinde termenul stiintific „nadir”; in astronomie, termenul „nadir” desemneaza pozitia inferioara a Soarelui, inainte de apus. Eul liric sugereaza faptul ca orice poet trebuie sa caute diverse surse de inspiratie in realitatea concreta, banala, nu in lumea superioara a zenitului. Rolul poetului este, asadar de a gasi „harfele rasfirate”, adica sursele de inspiratie ascunse in lumea obisnuita. Structura metaforica „ce-n sbor invers le pierzi” se refera la greseala unor poeti de a cauta inspiratia in alta sfera decat cea a concretului. Comparatia extinsa din final, introdusa prin „cum”, ilustreaza faptul ca un poet nu reda in operele sale realitatea asa cum e, ci o supune propriei imaginatii, modificand-o, dandu-i alte valente.

Substantivul „ceas” de la inceputul poeziei apartine campului semantic al timpului, dar este timpul neclintit, fara curgere. Timpul barbian este, dupa aprecierea lui Alexandru Paleologu, „dedus”, „sustras oricarei prize a temporalitatii curente”. Limbajul este complex, ambiguitatea fiind trasatura sa principala. Astfel, dupa cum spune Tudor Vianu: „Operele poetilor care nu ni se daruiesc dintr-o data merita insa alteori sfortarea de a ni-i apropria”. Astfel, desi limbajul poate parea incomprehensibil, daca i se acorda suficienta atentie si cititorul isi da silinta pentru a intelege, textul se deschide in fata acestuia, revelandu-i intelesurile care par initial de neatins.

Modernitatea expresivităţii care particularizează lirica lui Ion Barbu rezidă, în mod inedit, din acuzaţia de neclaritate în expunerea ideilor şi de încifrare, de ambiguizare a simbolurilor, dificultatea receptării ei fiind cauzată de concizia exprimării. Sintaxa poetică se caracterizează prin terminologiile ştiinţifice, luate mai ales din matematică -“însumare”-, neologismele-epitet -“nadir latent”- şi recurgerea la elipse, dislocări, inversiuni topice, anacoluturi, îngreunând astfel descifrarea sensurilor clasice ale discursului liric. Aşadar, înţelegerea poeziei lui Barbu este dificilă din cauza structurii interioare de natură ştiinţifică şi a conciziei textului liric, adică “extrema condensare” a stilului său (Tudor Vianu).

Din punct de vedere prozodic se remarca utilizarea unei versificatii aproape traditionale: rima este incrucisata, textul este organizat in doua catrene, ritmul este iambic si masura este variabila (12-14 silabe).

La nivel morfologic, ar fi de remarcat conversiunea adjectivului „adanc” in substantivul „adancul”, folosirea adjectivlor provenind din verbe la participiu, in prima strofa („dedus”, „intrata”) si a unor infinitive lungi, in ansamblul poeziei („inecarea”, „insumarea”), forme care reprezinta efortul abstragerii, al iesirii din limitata lume senzoriala.

La nivel sintactic, se observa ca ambele strofe se reduc la cate o singura fraza. Prima strofa este eliptica de predicat, pe cand a doua include coordonari si buordonari de propozitii.

La nivel lexical se remarca utilizarea unor cuvinte din domeniul stiintific („dedus”, „nadir”), acestea avand rolul de a incifra mesajul. In acelasi scop, la nivelul sintactic s-au folosit enunturi ample, lipsite de predicat

Din punct de vedere stilistic abundenta metaforelor justifica oarecum incifrarea textului: „ceas dedus”, „calma creasta”, „mantuit azur”, „nadir latent”, „harfe rasfirate”, sau a inversiunilor: „calma creasta”, „mantuit azur”, dar si a epitetelor: „ceas dedus”, „cantec ascuns”, „nadir latent”, „harfe rasfirate”, „clopotele verzi”. Este de remarcat ca aceleasi sintagme constituie simultan figuri de stil diferite, ceea ce sustine concizia si incifrarea limbajului poetic.

In concluzie, desi Vianu il considera pe Barbu ca facand parte din sfera „autorilor dificili”, frumusetea poeziei „Joc secund” este pe cat de bizara pe atat de fascinanta. Desi in prima strofa nu exista predicat, aflandu-se in antiteza cu ce-a de-a doua, asocierile de termeni fiind nemaintalnite pana la el, acestea ajuta la formarea operei, care, este intradevar destul de densa, dar unica. Astfel, textul de fata apartine liricii moderniste, barbiene, datorita trasaturilor precum prezenta metaforei cheie, incifrarea mesajului, tema filozofica si utilizarea vocabularului neobisnuit.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s